Este necesară reformarea învăţământului superior

În universităţile occidentale există o practică sine qua non: evaluarea profesorilor de către studenţi. Acesta este însă o necunoscută pentru mare parte a învăţământului superior românesc. Procedura este sau ar trebui să fie simplă. Anual studenţii ar trebui să primească o fişă care să conţină întrebări referitoare la calitatea predării, evaluării, personalitatea profesorului etc. şi, în funcţie de răspunsurile tinerilor, fiecare profesor în parte să primească un punctaj. Acest gen de evaluare se poate face cu eforturi minime din partea instituţiilor de învăţământ, dar, din păcate, rectorii nu s-au grăbit să introducă în mod voluntar procedeul.

Pentru că în esenţă procedura e simplă, dar având în vedere şi principiul autonomiei universitare, cred că ar trebui analizată posibilitatea reglementării şi implementării unui astfel de sistem în universităţile româneşti, atât în cele de stat cât şi în cele private. Cu atât mai mult că nici una din universităţile româneşti nu se află în topul primelor 500 de instituţii de învăţământ superior din lume. În acest sens l-am întrebat pe ministrul Adomniţei – cât încă era ministrul educaţiei – când va impune ministerul o astfel de procedură, care poate creşte şi încrederea în sistemul universitar românesc şi calitatea învăţământului superior.

O altă problemă a începutului de an universitar – aceeaşi din fiecare an! – este modul de repartizare a locurilor în căminele studenţeşti. Acest aspect a început să mă preocupe după ce am primit un e-mail pe o listă de discuţii pe internet. Pe scurt, o anumită persoană întreba „co-listenii” dacă este cineva dispus să vândă un loc în cămin, într-o anumită universitate de stat din România.

Privind acele mesaj electronic, mi-am amintit de declaraţia ministrului care spunea că investiţiile realizate în ultimul an în învăţământ au schimbat în mod semnificativ faţa şcolii româneşti. Aşa că l-am întrebat pe ministru dacă aceasta este noua faţă a învăţământului românesc: înaintea începerii anului universitar există studenţi care doresc să „cumpere” un loc într-o cameră în cămin.

De asemenea, i-am solicitat să aducă la cunoştinţă publică câte camere noi au fost create în ultimii ani în căminele studenţeşti şi câte din cele vechi au fost renovate. Totodată, l-am chestionat pe ministru în legătură cu măsurile luate de minister pentru a elimina vechea practică a cumpărării locurilor în cămine şi pentru a limita fenomenul şpăgii către administratorii de cămine.