Domnule preşedinte,
Doamnelor şi domnilor,
Stimaţi colegi,
Am fost la cumpărături, la supermarket. Desigur, nu asta este ideea pe care am vrut să v-o transmit, cred că fiecare dintre noi a fost, ci aceea că am rămas surprins să constat că în sectorul legume-fructe nu mai sunt produse românești. Da, doamnelor și domnilor, nici măcar banalele mere nu mai intră în supermarketuri. Sunt, în schimb, pere din China sau Canada, ardei gras din Statele Unite, roșii din Italia, mere din Polonia, castraveți din Turcia, usturoi din Ungaria. Tot ce vrei, doar că sunt aduse de aiurea. Iar de la noi... mai nimic.
Cum este posibil, oare, să nu mai avem produse tradiționale românești în galantarele marilor magazine? Nu cred că trebuie să vă povestesc de potențialul agricol și, mai ales, legumicol al țării. Bunăoară, în județul Dâmbovița. În colegiul meu, în zona Potlogi – Poiana – Slobozia Moară – Lungulețu, aproape de viitorul Centru de testare al Renault de la Titu, există câteva mii de hectare de teren cu un pământ extraordinar de bun, cultivat de legumicoltori de mare clasă, cu experiență, care fac asta de-o viață. Numai anul trecut, ca să vă dau un exemplu, recolta de varză a fost peste așteptări. Din păcate multă a rămas pe câmp și s-a stricat, iar unii din agricultori au intrat cu tractorul peste și au arat terenul fără să se mai obosească s-o culeagă. Spuneau că pentru ei este mai scump s-o adune și s-o scoată la vânzare decât s-o lase pe câmp.
Acesta e doar un exemplu. Nu singurul. În fiecare zonă din țară există legumicultori care își abandonează recoltele pe câmp, care lucrează câteva luni pe an și au un profit cât să treacă cu chiu cu vai de limita subzistenței. În schimb, în marile magazine ajung, după cum vă spuneam, pere din China și ardei grași din Statele Unite, care numai ieftini nu sunt.
Ce se întâmplă, doamnelor și domnilor? În condițiile crizei economice, când agricultura ar trebui să fie imboldul și motorul economiei, bani frumoși ies din țară în loc să ajungă la țăranul român. Oare ne permitem să subvenționăm legumicultorii din vecini și să-i lăsăm pe ai noștri să moară? Oare ne permitem să privim nepăsăstori la stingerea unor meserii tradiționale și la dispariția unor soiuri pentru care odinioară străinii se băteau? Eu cred că nu.
De aceea, cred și susțin că trebuie să facem ceva. România are și potențial, și pământ foarte bun, și tradiție, și experiență. Poate lipsește doar puțin sprijin pentru ca un fermier să fie mulţumit și să producă. Întrebați orice agricultor ce are nevoie și o să vedeți cât de puțin pretențios este. Puțină ateție și un program coerent în agricultură și roata se poate schimba definitiv. Și chiar dacă nu vom ajunge curând să cucerim magazinele vestice, măcar le vom goli pe ale noastre de produse străine și le vom umple cu cele autohtone.
Doamnelor și domnilor, sper ca mesajul meu să ajungă la specialiștii în agricultură și sper ca acești specialiști să ia măsurile care se impun. Este un semnal de alarmă tras asupra unei situații grave. Înainte ca agricultorul român să spună „pas” și să devină un asistat al Statului român, trebuie să se facă ceva pentru el. Până atunci, până când specialiștii din agricultură se vor pronunța, fiecare din noi trebuie să dăm o mână de ajutor: să nu mai cumpărăm produse importate. Cereți - și îndemnații și pe alții să ceară - doar produse românești. Sunt poate mai gustoase decât cele plimbate cu vaporul de la mii de kilometri distanță.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu