Guvernul şi-a manifestat intenţia de a-i aduce acasă pe românii care muncesc în ţările Uniunii Europene, îndeosebi pe cei din Spania şi Italia, unde lucrează, cu acte în regulă sau la negru, peste 2 milioane de conaţionali. Deocamdată, bunele intenţii au rămas la stadiul de... bune intenţii, iar efectele tind către zero.
În tot acest timp, locul muncitorilor români a fost luat de chinezi, turci, moldoveni, sârbi, cetăţeni din state extracomunitare. Fără a critica modul în care aceştia îşi oferă serviciile ori calitatea muncii lor - pe care nu o cunosc personal - trebuie remarcat faptul că străinii care vin în România la lucru ocupă locurile de muncă ale celor pe care Guvernul îi cheamă acasă şi le limitează şansele găsirii unor slujbe decente. Cu alte cuvinte, chiar dacă românii plecaţi la muncă în Spania ori Italia vor intenţiona să revină, vor găsi în ţară o ofertă mult prea săracă.
În acest sens, i-am întrebat pe Paul Păcuraru, ministrul muncii, familiei şi egalităţii de şanse şi pe prim-ministrul Călin Popescu Tăriceanu care este politica Guvernului în ceea ce priveşte deschiderea faţă de muncitorii străini care caută de lucru în România, dacă nu cumva această deschidere va sta în calea programului de rechemarea acasă a muncitorilor şi a specialiştilor români din ţările UE şi dacă nu consideră ca oportună limitarea – cel puţin pe o perioadă – a angajării muncitorilor din statele extracomunitare.
Un comentariu:
si totusi traim intr-o societate domocratica, cum credeti ca ar influenta aceasta limitare conceptul nostru de libertate?
Trimiteți un comentariu