Adio pensii privilegiate!

Parlamentarii nu vor mai beneficia de pensii privilegiate față de restul categoriilor de pensionari. Acesta este dezideratul unei propuneri de lege pe care l-am depus la Camera Deputaților alături de alți colegi din PDL. Inițiativa urmărește respectarea art. 16 alin. (1) din Constituția României care prevede limpede că toți cetățenii României sunt egali în fața legilor, inclusiv în fața celei care reglementează pensiile.
PDL este consecvent promisiunilor din campania electorală și dorește să facă dreptate milioanelor de pensionari care au fost tratați diferențiat față de o mână de oameni. În România, așa cum a subliniat și președintele PD-L, dl. Emil Boc, nu pot exista două categorii de cetățeni, unii mai șmecheri, cu legi speciale, iar alții muritori de foame. De aceea, deputați și senatori ai PD-L au depus acest proiect prin care cu toții dorim, în procedură de urgență, revenirea la o stare normală: anume respectarea principiului constituțional că nimeni nu este mai presus de lege.
Inițiativa legislativă are în vedere modificarea legii nr. 96 din 2006 privind statutul deputaților și al senatorilor, modificată și completată, în sensul că deputații și senatorii beneficiază, la îndeplinirea condițiilor de pensionare (stagiu de cotizare și vârstă), doar de prevederile sistemului public de pensii. Astfel, cuantumul pensiei va fi calculat, la fel ca în cazul oricărui angajat, potrivit indemnizației lunare, iar deputații și senatorii nu vor putea beneficia, în cadrul sistemului public de pensii și alte asigurări sociale, decât de o singură pensie.

Investiția Renault de la Titu, jud. Dâmbovița, atrage dezvoltarea și investițiile conexe

Marți, 24 martie 2009, a avut loc în colegiul în care am fost ales un eveniment important pentru dezvoltarea întregii zone de sud a județului Dâmbovița. Este vorba de semnarea contractului pentru modernizarea drumurilor județene DJ 701, DJ 401A și DJ 711A pe traseul Dobra – Cornățelu – Braniștea – Titu – Sălcuța – Odobești – Odobești – Corbii Mari, un proiect ce are în vedere nu numai îmbunătățirea infrastructurii de transport sau facilitarea legăturii interjudețene între Prahova, Dâmbovița și Giurgiu, dar și crearea de locuri de muncă, respectiv - și acest lucru vreau să fie subliniat - sprijinrea investiției de la Titu ce aparține Grupului Renault.

Știu că pentru întreaga rețea de drumuri naționale care necesită reparații și modernizări, un tronson de câțiva kilometri este mai mai nimic, însă pentru colegiul în care am fost ales deputat și pentru oașul Titu acest lucru este mai mult decât o gură de oxigen binevenită în condiții de criză. De ce spun acest lucru? Pentru că acest tronson de drum va facilita și va ușura legătura orașului și, îndeosebi, a Centrului de Testare Renault cu Austrada A1, fiind în același timp o cale mult mai bună de acces a renumiților agricultori din sudul Dâmboviței la piețele din București sau Pitești.

Investiția în tronsonul de drum Dobra – Cornățelu – Braniștea – Titu – Sălcuța – Odobești – Odobești – Corbii Mari (sau Drumul Sudului, așa cum i se mai spune) reprezintă și o dovadă clară a preocupării Guvernului Boc pentru investițiile majore ce încă mai au loc în România, chiar dacă țara este în plină criză. Acest drum va fi o legătură ce va permite celor de la Renault să-și ducă la bun sfârșit investiția pentru care primarul orașului Titu, dl. Ilie Dinu, se luptă încă din 2004.

Vreau în acest context să vă spun câteva cuvinte și despre investiția care a salvat Titu și care oferă acum orașului perspective ce în trecut erau doar speranțe. Renault a pus la Titu, într-o fostă bază militară, la data de 18 septembrie 2008, piatra de temelie pentru ceea ce va deveni Renault Technologie Roumanie, centrul de testare al companiei, care trebuie să fie operaţional până la finele acestui an. Centrul va avea nouă piste diferite, cu o lungime totală de 30 de km, care vor include un inel de viteză, piste deformate pentru testarea suspensiilor și piste cu apă. Pe o suprafață construită de 80.000 mp, vor funcționa 100 de bancuri de încercare. În plus, vor exista laboratoare care vor analiza materialele și subansamblele produse în rețeaua Renault. Valoarea investiției era, potrivit primelor estimări, de aproximativ 450 de milioane de euro.

Ca o concluzie, investiția celor de la Renault în Titu este – parafrazându-l pe președintele Traian Băsescu – “un mare succes”. Asta cu atât mai mult cu cât investiţiile grupului francez în România se ridică la 1,4 miliarde de euro şi se preconizează că vor ajunge la 2,2 miliarde până în 2010.

Prima lege a sesiunii parlamentare

Am depus la Parlament prima inițiativă legislativă a actualului mandat. Este vorba de o lege de modificare a art. 3 din Anexa la OUG nr. 51 din 2006 pentru aprobarea Programului național privind sprijinirea construirii de locuințe proprietate personală.
În esență, Programul național privind sprijinirea construirii de locuințe proprietate personală vine în întâmpinarea unei categorii de tineri care, fără a avea prea multe posibilități financiare și materiale, construiesc pentru prima dată o locuință proprietate personală. Sprijinul statului este în cuantum de 20% din valoarea investiției, însă nu mai mult de 15000 de euro. Banii se oferă celor care nu au o locuinţă şi alte proprietăţi, au teren la dispoziţie şi au vârsta sub 35 de ani.

Realitatea a arătat că numărul beneficiarilor este extrem de mic și asta din cauza limitărilor Programului și a dificultăților în ceea ce privește completarea dosarului de solicitare a sprijinului statului. În plus, o scăpare a Anexei face ca numărul beneficiarilor să scadă dramatic eliminându-i practic, din cauza formulării, pe beneficiarii suprafețelor de teren acordate, gratuit, potrivit legii nr. 15 din 2003 cu modificările și completările ulterioare. Aceștia din urmă, dacă doresc să construiască o locuință proprietate personală și nu dispun de resursele necesare, pot apela la un credit bancar, însă creditul pe care îl poate oferi banca este de tipul imobiliar cu ipotecă, și nu ipotecar. Asta pentru că terenul primit de la stat nu este în proprietate, ci este atribuit în folosință gratuită pe durata existenței locuinței. Solicitanții unui credit bancar nu pot astfel să garanteze cu terenul primit de la stat, ci cu proprietăți ale unor terți.

Potrivit Anexei la OUG nr. 51 din 2006, care trasează limitele și condițiile aplicării Programului național privind sprijinirea construirii de locuințe proprietate personală, de ajutorul de la stat beneficiază (art. 3, alin 1, lit. b) cei care construiesc prin credit ipotecar. Actul normativ nu face nicio referire la persoanele care construiesc prin credit imobiliar cu ipotecă astfel că acestea sunt practic excluse.

Așadar, pentru a corecta imperfecțiunea actelor normative existente, având în vedere și spiritul legiuitorului care a gândit măsuri reale de sprijinire ale tinerilor care construiesc, pentru prima dată, locuințe proprietate personală (vezi legea 15/2003 cu modificările și completările ulterioare, precum și OUG nr. 51 din 2006), Anexa se completează în sensul modificării art. 3, alin 1, lit. b. Noua formulare va cuprinde atât beneficiarii de credite ipotecare, cât și pe cei care au obținut credite imobiliare cu ipotecă.

Pledoarie pentru produsele românești din supermarketuri

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

Am fost la cumpărături, la supermarket. Desigur, nu asta este ideea pe care am vrut să v-o transmit, cred că fiecare dintre noi a fost, ci aceea că am rămas surprins să constat că în sectorul legume-fructe nu mai sunt produse românești. Da, doamnelor și domnilor, nici măcar banalele mere nu mai intră în supermarketuri. Sunt, în schimb, pere din China sau Canada, ardei gras din Statele Unite, roșii din Italia, mere din Polonia, castraveți din Turcia, usturoi din Ungaria. Tot ce vrei, doar că sunt aduse de aiurea. Iar de la noi... mai nimic.

Cum este posibil, oare, să nu mai avem produse tradiționale românești în galantarele marilor magazine? Nu cred că trebuie să vă povestesc de potențialul agricol și, mai ales, legumicol al țării. Bunăoară, în județul Dâmbovița. În colegiul meu, în zona Potlogi – Poiana – Slobozia Moară – Lungulețu, aproape de viitorul Centru de testare al Renault de la Titu, există câteva mii de hectare de teren cu un pământ extraordinar de bun, cultivat de legumicoltori de mare clasă, cu experiență, care fac asta de-o viață. Numai anul trecut, ca să vă dau un exemplu, recolta de varză a fost peste așteptări. Din păcate multă a rămas pe câmp și s-a stricat, iar unii din agricultori au intrat cu tractorul peste și au arat terenul fără să se mai obosească s-o culeagă. Spuneau că pentru ei este mai scump s-o adune și s-o scoată la vânzare decât s-o lase pe câmp.

Acesta e doar un exemplu. Nu singurul. În fiecare zonă din țară există legumicultori care își abandonează recoltele pe câmp, care lucrează câteva luni pe an și au un profit cât să treacă cu chiu cu vai de limita subzistenței. În schimb, în marile magazine ajung, după cum vă spuneam, pere din China și ardei grași din Statele Unite, care numai ieftini nu sunt.

Ce se întâmplă, doamnelor și domnilor? În condițiile crizei economice, când agricultura ar trebui să fie imboldul și motorul economiei, bani frumoși ies din țară în loc să ajungă la țăranul român. Oare ne permitem să subvenționăm legumicultorii din vecini și să-i lăsăm pe ai noștri să moară? Oare ne permitem să privim nepăsăstori la stingerea unor meserii tradiționale și la dispariția unor soiuri pentru care odinioară străinii se băteau? Eu cred că nu.

De aceea, cred și susțin că trebuie să facem ceva. România are și potențial, și pământ foarte bun, și tradiție, și experiență. Poate lipsește doar puțin sprijin pentru ca un fermier să fie mulţumit și să producă. Întrebați orice agricultor ce are nevoie și o să vedeți cât de puțin pretențios este. Puțină ateție și un program coerent în agricultură și roata se poate schimba definitiv. Și chiar dacă nu vom ajunge curând să cucerim magazinele vestice, măcar le vom goli pe ale noastre de produse străine și le vom umple cu cele autohtone.

Doamnelor și domnilor, sper ca mesajul meu să ajungă la specialiștii în agricultură și sper ca acești specialiști să ia măsurile care se impun. Este un semnal de alarmă tras asupra unei situații grave. Înainte ca agricultorul român să spună „pas” și să devină un asistat al Statului român, trebuie să se facă ceva pentru el. Până atunci, până când specialiștii din agricultură se vor pronunța, fiecare din noi trebuie să dăm o mână de ajutor: să nu mai cumpărăm produse importate. Cereți - și îndemnații și pe alții să ceară - doar produse românești. Sunt poate mai gustoase decât cele plimbate cu vaporul de la mii de kilometri distanță.

Mulţumesc.

Ce facem cu agricultorii și cu Programul "Casa Verde"?

Am adresat deja două interpelări miniștrilor din Cabinetul Boc. Prima dintre ele l-a vizat pe ministrul agriculturii, Ilie Sârbu, căruia m-am adresat pe tema crizei de... supraproducție în bazinul legumicol Lunguleţu - Slobozia Moară.
Anul 2008 a reprezentat pentru agricultorii din bazinul legumicol Lunguleţu - Slobozia Moară un an de criză. Din nefericire, a fost o criză de... supraproducţie! Fiindcă recoltatul a costat mai mult decât produsul în sine, oamenii şi-au abandonat culturile de varză în câmp, fiind binecunoscute situațiile în care unii dintre ei au preferat să are direct peste culturi. Cea mai mare problemă este lipsa spațiilor de depozitare și imposibilitatea accesării piețelor interne în afara intermediarilor. Iată, așadar, că nici atunci când există o producție bună fermierii nu pot recolta și pune deoparte ceva. De aceea l-am întrebat pe domnul ministru care este politica ministerului pe care îl coordonează în ceea ce privește sprijinirea fermierilor ce înregistrează culturi mari în vederea stocării, respectiv a desfacerii produselor pe piața internă.

Cea de-a doua interpelare l-a avut ca destinatar pe ministrul mediului, Nicolae Nemirschi, tema fiind programul „Casa Verde” („Programul de înlocuire sau completare a sistemelor clasice de încâlzire cu sisteme care utilizează energie solară, energie geotermală și energie eoliană sau alte sisteme care conduc la îmbunătățirea calității aerului, apei și solului” - după denumirea sa oficială).
La jumătatea lunii ianuarie, programul Casa Verde a fost amânat pentru a treia oară, existând posibilitatea - după cum tratează presa - ca el să fie chiar anulat. Indiscutabil, beneficiile aplicării sale sunt incontestabile, dar la fel de indiscutabil este și faptul că România trece printr-o perioadă de criză și bugetul este destul de zdruncinat de solicitări și cheltuieli. De aceea l-am întrebat pe domnul ministru, între criza financiară și lipsa de bani, pe de o parte, respectiv necesitatea schimbării sistemelor de încălzire, pe de altă parte, unde se situează programul Casa Verde.

Patru școli au primit bani pentru reabilitare

Mi-am îndeplinit o nouă promisiune făcută față de primarii din Colegiul Titu și, implicit, față de alegători. Astfel, în urma susținerii mele, 4 unități școlare au fost finanțate direct din bugetul Ministerului Educației, Cercetării și Inovării pentru diverse lucrări de reabilitare. Suma totală acordată este de 280.000 lei (2,8 miliarde de lei vechi).

1. Școala veche din satul Poiana, comuna Poiana, a primit 80.000 lei (800 milioane de lei vechi);

2. Școala cu clasele I-VIII din satul Odobești, comuna Odobești, a primit 80.000 lei (800 milioane de lei vechi);

3. Școala cu clasele I-VIII din satul Costești Vale, comuna Costești Vale, a primit 70.000 lei (700 milioane de lei vechi);

4. Școala cu clasele I-VIII din satul Brezoaia, comuna Brezoaele, a primt 50.000 lei (500 milioane de lei vechi);

Unul din rolurile unui parlamentar este acela de a face lobby pentru colegiul în care a fost ales. Oamenii din acel colegiu vor trăi mai bine doar dacă au parte de investiții, de lucrări de calitate. De aceea eu am făcut primul pas și am reușit atragerea unor fonduri. Vor urma și altele pentru alte obiective de investiții.

În sprijinul primarilor

Mi-am luat în serios rolul de reprezentant al Colegiului 7 - Titu și de susținător al primarilor celor 13 localități din colegiu. Chiar înainte de începerea sesiunii parlamentare le-am cerut primarilor să mă informeze asupra proiectelor pe care le derulează, dacă acestea sunt sau nu finanțate de la bugetul central, precum și dacă există sau nu blocaje în derularea lor.
Vreau să îi ajut deși știu că România trece printr-o perioadă grea, că toată lumea trage de bugetul național, dar trebuie ca o părticică să ajungă și la Dâmbovița. Desigur, banii vin pe proiecte, nu pe povești, așa că proiectele care există trebuie finanțate. Pe baza a ceea ce-mi trimit ei, eu o să pot, mai apoi, să îi susțin în fața miniștrilor. Vom încerca împreună să găsim surse de finanțare sau să deblocăm fondurile acolo unde acest lucru s-ar impune.