Descentralizarea fără bani. O poveste...

Descentralizarea promisă de Guvernul Tăriceanu, susţinută în Programul de Guvernare, tinde să devină o poveste. Pe parcursul ultimilor ani, au fost făcuţi mai mulţi paşi din ceea ce trebuie să reprezinte această descentralizare, dar, din păcate, când este vorba de banii care să susţină procesul Guvernul se face că plouă.

Potrivit programului de guvernare asumat în 2004, în domeniul administraţiei publice, Guvernul României trebuia să aplice o strategie naţională cu 3 obiective: reforma serviciilor publice de bază şi a utilităţilor publice de interes local, consolidarea procesului de descentralizare administrativă şi fiscală şi întărirea capacităţii instituţionale a structurilor din administraţia publică centrala şi locală. Mai departe se spunea că procesul de descentralizare se va desfăşura după principiul eficacităţii, economicităţii, eficienţei şi cuantificării rezultatelor pe 3 direcţii: întărirea autonomiei locale, descentralizare administrativă şi descentralizare fiscală, în baza unui plan de acţiune aplicat în mai multe etape, pentru a permite evaluarea eficienţei măsurilor de descentralizare astfel introduse.

Am ajuns în 2008, la aproape 4 ani de la lansarea programului de guvernare. Şi ce avem? Avem... descentralizare fără bani!!! Adică autorităţile locale au primit rând pe rând tot felul de sarcini, dar, tot treptat, pierd surse de finanţare. Una din ele a fost pierdută nu demult. Este vorba de impozitul pe tranzacţiile imobiliare. În cifre şi procente, acest impozit înseamnă aproximativ 15% din veniturile colectate la bugetele locale. Anul trecut, primăriile au obţinut venituri de zeci de milioane de euro, sume din care au finanţat dezvoltarea locală. De anul acesta, banii vor merge la bugetul de stat.

Este impropriu să spui în condiţiile date că aceasta este descentralizarea de care se vorbea în urmă cu 4 ani. Descentralizarea presupune scoaterea de sub competenţa puterii şi autorităţii centrale a anumitor servicii publice de interes local sau din domenii speciale de activitate şi transferate în sarcina unor autorităţi ale administraţiei publice locale. Descentralizarea creează instituţii şi mecanisme locale. Descentralizarea presupune posibilitatea colectivităţilor locale de a adopta acte sau decizii fără o consultare prealabilă cu centrul sau fără a cere aprobare. Descentralizarea funcţionează pe principiul potrivit căruia conducătorii locali cunosc mai bine interesele comunităţii din care fac parte şi pe care o reprezintă şi pot gestiona cu mai multă eficienţă resursele.

Un guvern liberal ar fi trebuit să ştie că dezvoltarea locală nu este posibilă cu bani de la centru. Un funcţionar de la Bucureşti nu poate avea o reprezentare exactă a ceea ce este în teritoriu. Realitatea locală este cunoscută cel mai bine de edilii locali. Dacă vrem ca oraşele şi comunele noastre să se dezvolte, dacă vrem servicii mai bune pentru cetăţeni, atunci trebuie să îi lăsăm pe primarii din ţară să îşi gestioneze singuri veniturile şi cheltuielile. Altfel, descentralizarea nu este decât o poveste.