De la vorbe la fapte este o cale pe atât de lungă pe cât este şi drumul de la Programul de guvernare la ceea ce au reuşit să pună în practică prim-ministrul Tăriceanu şi colegii săi. Am în vedere Politica în domeniul sănătăţii, program asumat de domnul Tăriceanu şi de domnul ministru Eugen Nicolăescu dar care, din păcate pentru zecile de mii de pacienţi din această ţară, nu a fost aplicat.
Iniţial, Guvernul şi-a propus ca obiective prioritare realizarea efectivă a accesului egal al cetăţenilor la îngrijirile sanitare de bază, îmbunătăţirea calităţii şi siguranţei actului medical, respectiv apropierea de indicatorii de sănătate şi demografici ai ţărilor civilizate în acelaşi timp cu scăderea patologiei specifice ţărilor subdezvoltate.
Aşa cum spuneam, din păcate ceea ce trebuia să fie un program pentru atingerea ţărilor dezvoltate s-a transformat într-un program... subdezvoltat. Ba chiar aş îndrăzni să spun că s-a transformat în nimic. Adică... operaţia a reuşit. Pacientul, însă, nu mai trăieşte.
Am ajuns aici pentru că în aplicarea orientărilor sale strategice privind reforma în sistemul de sănătate, Guvernul României nu a mai ţinut seama de măsurile de ordin general pentru care a fost investit. Voi enumera, exemplificând cu date concrete, ceea ce a uitat actualul ministru al sănătăţii. Programul de guvernare menţionează că vor fi adoptate măsuri pentru stimularea atragerii personalului medical în zonele defavorizate economic (programe speciale ale MS, CNAS, cu sprijinul comunităţii locale, etc.). Nu cred că mai are rost să pomenesc în acest sens de exodul medicilor şi a asistenţilor medicali. Nu către zonele defavorizate economic din România, ci către zonele vestice ale Europei unde sunt plătiţi decent şi trataţi pe măsura competenţelor lor.
Programul de guvernare mai spunea şi că întregul cost al medicamentelor esenţiale pentru îngrijirea sănătăţii va fi acoperit din fondul asigurărilor sociale, fiecare pacient urmând a achita doar o contribuţie fixă minimală pentru fiecare reţetă eliberată. Fără a face vreo analiză pe datele ministerului ne dăm seama cât de departe suntem de dezideratul iniţial. Numai privind la farmaciile pe lângă care trecem zi de zi vedem că situaţia nu este deloc roză. Ştiţi oare câţi oameni, pensionari în special, stau la cozi în primele zile ale fiecărei luni să primească medicamentele subvenţionate? Ştiţi oare că la jumătatea lunii nu mai sunt medicamente? Probabil că ştiţi. Doar se dau la ştiri mai mereu astfel de informaţii. Probabil că ştie şi domnul ministru. Dar ori nu îi pasă ori, realmente, nu poate găsi o soluţie izbăvitoare.
Programul de guvernare mai spunea şi că se va asigura transparenţa utilizării fondurilor pentru medicamente compensate şi gratuite în ambulator, prin alocarea unei sume adecvate pentru astfel de cheltuieli pentru fiecare medic, conform principiului „banii urmează pacientul”. Este adevărat. Banii urmează pacientul. Diferenţa este că banii sunt ai pacientului şi sunt bani cu care acesta vine de acasă să cumpere medicamente pentru a-i fi administrate în spital.
Programul de guvernare mai spunea că vor fi luate măsuri pentru diminuarea birocraţiei excesive care grevează atât accesul populaţiei la medicamentele gratuite şi compensate, cât şi activitatea furnizorilor de servicii medicale şi farmaceutice. Are oare rost să amintesc de celebrul formular E 112 care a stat ascuns opiniei publice, pacienţii fiind privaţi de o şansă la viaţă?
După cum se poate observa, sunt o mulţime de obiective pe care ministrul sănătăţii le-a cam uitat. Ne vorbeşte însă cu nonşalanţă de achiziţionarea de laptopuri pentru medicii de familie. Când spune aceste lucruri am impresia că a uitat ce scrie în programul pe care şeful său, domnul Tăriceanu, şi l-a asumat. Sau poate nu a auzit ori nu îi pasă – şi atunci este mai grav – de intenţia de creştere a calităţii actului medical, de crearea cadrului legal pentru stimularea şi recompensarea medicilor pentru îndeplinirea anumitor obiective contractate şi indicatori calitativi, de dezvoltarea oficiilor pentru protecţia beneficiarului de servicii sanitare în cadrul tuturor caselor de asigurări de stat sau private.
Nu vreau să închei fără a aminti de alt obiectiv prioritar rămas în sertarele Ministerului Sănătăţii: Să ne aducem aminte, bunăoară, de sistemul informatizat promis, sistem prin care pacienţii să poată afla date privind competenţa, experienţa acumulată şi nivelul participării la programele de educaţie medicală continuă a tuturor medicilor.
Sunt, iată, o grămadă de promisiuni neîmplinite şi tot atâtea bile negre. Culmea e că peste ele ministrul Nicolăescu se mândreşte cu ce a făcut. Din păcate, însă, pentru pacienţi!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu