Privatizări sub semnul întrebării

Politica guvernamentală din 2008 în domeniul privatizărilor începe să semene tot mai clar cu cea a guvernului din perioada 2000 – 2004. Adică este ineficientă, păguboasă pentru stat şi angajaţi şi, mai mult decât atât, este în afara reglementărilor şi practicilor Uniunii Europene. Numai în ultimii ani România a fost atenţionată de Uniunea Europeană pentru 3 mari privatizări în care ar fi acordat ajutoare de stat ilegale firmelor pe care le-a scos la vânzare sau celor care le-au cumpărat. Este vorba de Daewoo Craivo – Ford, de Tractorul – Mahindra & Mahindra şi de Petrotub – Mital Steel. Dacă acestora mai adăugăm mai recenta privatizare ratată a SC Antibiotice Iaşi, dar şi atâtea alte privatizări din trecut din care statul român nu s-a ales cu mare lucru, realizăm cât de prost reuşeşte statul să îşi gestioneze firmele şi proprietăţile pe care le mai are.

Guvernul ştia sau trebuia să ştie că poate fi penalizat pentru ajutoarele de stat acordate şi că Uniunea Europeană este sensibilă când vine vorba de astfel de practici. Cu toate acestea, în urmă cu 4 ani a trecut peste ştergea unor datorii de 26 de milioane de euro de la Petrotub Roman. Deşi societatea a fost privatizată de atâţia ani şi e trecută deja în proprietatea unui nou investitor, respectiv Mital Steel, Comisia Euro­peană vrea să verifice dacă ştergerile şi reeşalonările de datorii în valoare de 26 de milioane de euro, acordate cu ocazia privatizării Petrotub, au fost justificate. Sau, cu alte cuvinte, dacă privatizarea a fost mai avantajoasă pentru stat decât lichidarea companiei.

O situaţie identică este şi în cazul Tractorul, iar Comisia Europeană vrea acum să analizeze facilităţile luate în calcul de statul roman pentru privatizarea societăţii de la Braşov.

Venind mai aproape în timp, constat că actualul Guvern imită practicile vechilor guverne. Aceleaşi metehne, aceleaşi ajutoare, aceleaşi reacţii din partea Comisiei Europene. Forul european a solicitat recent Guvernului României să recupereze 27 de milioane de dolari de la Ford, suma reprezentând, potrivit oficialilor europeni, ajutor de stat acordat ilegal la privatizarea Automobile Craiova. În urma anchetei Comisiei s-a constatat că România a impus o serie de condiţii pentru asigurarea unui anumit nivel de producţie şi ocupare a forţei de muncă, în schimb acceptând un preţ de vânzare mai redus. Potrivit Comisiei Europene, fabrica de automobile din Craiova a fost cumpărata de către Ford sub preţul pieţei.

Dacă vă întrebaţi ce au în comun aceste privatizări răspunsul este simplu: AVAS. Adică Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, o instituţie care dovedeşte pe zi ce trece că nu îşi merită acest nume. În activitatea AVAS nu se poate vorbi de „valorificare” ci de „irosire”.

În tot acest timp ce face AVAS?! AVAS se pregăteşte să mai facă o privatizare cu cântec: scoate la vânzare Antibiotice Iaşi, ultimul producător de medicamente românesc. Deşi profitabilă, pe societate se cere un preţ de nimic. Preţul de pornire a fost de 136 de milioane de euro. Asta în timp ce profitul pe 2007 a fost de aproape 230 de milioane de euro. Dar nici măcar aşa nu a reuşit AVAS să vândă. A oprit privatizarea iar acţiunile Antibiotice Iaşi au scăzut cu 5% deoarece s-a suspendat pentru jumătate de oră tranzacţionarea lor la bursă.

Este şocant să vezi cum AVAS se face că plouă în timp ce Comisia Europeană arată cu degetul spre noi. Mi se pare că Uniunea Europeană a ajuns să aibă o mai mare grijă de banii noştri decât o au instituţiile abilitate ale statului. De ce spun asta? Pentru că nu Uniunea Europeană a menţinut atâta timp conduceri ineficiente la societăţi ce au devenit profitabile abia după privatizare. Nu Uniunea Europeană a oferit ajutoare de stat şi ştergeri de datorii la o valoare atât de imensă încât aş putea spune că bugetul învăţământului nu a fost niciodată aşa mare. Nu Uniunea este cea care nu respectă legile privind concurenţa şi nu Uniunea a căpuşat societăţi odinioară bune care au devenit mormane de fier vechi.

În aceste condiţii poate că ar fi necesară o anchetă parlamentară. Îi invit aşadar pe colegii deputaţi din Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare precum şi pe cei din Comisia pentru industrii şi servicii să încerce să facă lumină în aceste privatizări, să clarifice dacă interesele Statului şi a românilor sunt reprezentate cu adevărat sau numai de formă.