Jurnal de campanie. Ziua a 5-a. Azi la Brezoaele

Azi am fost la Brezoaele, o comună cunoscută și recunoscută pentru cultivatorii de varză și cartofi. Sunt oameni harnici, care cultivă pământul de când se știu, dar care ar fi avut nevoie de un sprijin mai serios din partea Guvenului, prin subvenții, și din partea autorităților din agricultură, care ar fi trebuit să le ofere consultanță și acces la proiecte de finanțare. Agricultura modernă nu se mai face cu plugul, ci cu mijloace moderne, cu bani, cu finanțare, cu specialiști. Altfel, vom ajunge să importăm până și această varză cultivată la Brezoaele din Belșug.
Le-am spus că susțin întoarcerea sistemului agricol spre fermier. Este important acest lucru. De ce? Pentru că acum sistemul agricol este un mastodont imobil, incapabil să gestioneze nevoile fermierilor. Ca să faci agricultură bună, profitabilă, trebuie în primul rând ordine. În plus, este necesară reducerea accizelor la motorină, creșterea diferențiată a subvențiilor la hectar, dublarea rentei viagere și susținerea suprafețelor irigate.
Voi lăsă în cele ce urmează, așa cum am făcut și până acum, imaginile să vorbească...

Aici sunt împreună cu primarul Nicolae Tudorache, în fața unui loc de joacă pe care eu l-am donat grădiniței.

Copiii sunt viitorul nostru. De ei trebuie să avem grijă, să le oferim ceva. Am avut un proiect pe care l-am susținut și îl susțin... protecția specială a minorilor a căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate. Prin protecția minorilor înțeleg crearea unui sistem de tip “after school” în care minorii a căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate să fie ajutați să își facă temele, să deprindă anumite activități și să aibă parte și de o masă caldă.

Averea acestor oameni stă în muncă. Lucrează o vară întreagă pentru ca toamna să culeagă roadele muncii lor. Dar au nevoie de sprijin real.

Pensii decente pentru vârsta a treia. Susțin introducerea pensiei minime garantate. De ce? Pentru că acum există în România o serie de pensionari văduviți de sistemul de asigurări sociale. Unii au lucrat la CAP, alții au lucrat în condiții grele, iar acum primesc pensii mizere ce nu le permit să trăiască decent.

Jurnal de campanie. Ziua a 4-a.

Jurnal de campanie. Ziua a 3-a. Azi la Titu și Slobozia Moară

Sunt fericit să văd de câtă susținere și apreciere ne bucurăm din partea oamenilor. Azi dimineață am fost la Hagioaica, unul din satele ce aparțin de Titu. Atât eu cât și senatorul Valentin Calcan am fost invitați de către primarul Ilie Dinu pentru o scurtă întrevedere cu cetățenii care stau în zonă. La evenimentul de dimineață a participat și Florin Popescu, președintele Consiliului Județean.
Ulterior, am participat la Biserica Ortodoxă din Titu la o slujbă aniversară. Chiar azi s-au împlinit 5 ani de la târnosirea bisericii. Am avut surpriza să îmi văd și contracandidatul de la PSD, venit aproape incognito doar cu vreo 2 - 3 colaboratori.
Spre seară am poposit la Slobozia Moară unde am mers din poartă în poartă pentru a ne prezenta oferta electorală. Și aici am fost însoțit de președintele Consiliului Județean, de senatorul Valentin Calcan, de primarii din zonă, dar și de peste 100 de simpatizanți. Aproape la fiecare poartă am fost întâmpinați cu simpatie și deschidere de locuitorii comunei. S-au convins că nu mai pot fi mințiți de promisiuni deșarte și își îndreaptă voturile, așa cum au făcut-o și la alegerile locale, spre PD-L. Iată și câteva imagini de la întâlnirile de azi.

Hagioaica (sat aparținător de Titu) - le-am vorbit celor peste 100 de oameni prezenți despre proiectele mele ca deputat. Nu vin în fața lor cu promisiuni deșarte, așa cum poate ar fi tentați s-o facă contracandidațiii mei. Sunt deja o serie de lucruri pe care le-am făcut ca deputat dar și ca simplu cetățean.

La întâlnirea de la Hagioaica a fost prezent și preotul.

Titu - Aici a avut loc aniversarea a 5 ani de la târnosirea (sfințirea) bisericii.

Tot la Biserica Ortodoxă din Titu, la slujbă, i-am întâlnit și pe doi dintre contracandidații noștri.

Slobozia Moară - Am trecut din poartă în poartă pe la fiecare cetățean. Le-am explicat care este proiectul nostru politic: o Românie condusă decent, de un guvern responsabil, cu parlamentari care vor binele oamenilor care i-au votat. M-a bucurat enorm deschiderea locuitorilor din comună față de PD-L, față de mine și față de senatorul Calcan.

Ca să faci agricultură bună ai nevoie de bani și de ordine în sistem. În agricultură există vreo 12 - 13 instituții care se calcă în picioare fără să facă mare lucru pentru agricultori. Fermierii nu au nevoie de povești. Au nevoie de programe clare, de subvenții care să vină la timp, de sprijin real. Altfel, o zonă atât de mănoasă cum este cea din colegiul unde candidez (și cum sunt atâtea în țară) va fi terminată.

Jurnal de campanie. Ziua a 2-a. Azi la Fusea și Plopu

Am continuat azi campania electorală la Fusea și Plopu, două sate ce aparțin de orașul Titu, unde m-am întâlnit cu oamenii din zonă. Am fost însoțit în fiecare deplasare de primarul Ilie Dinu, de colegii din PD-L și de o echipă fantastică de tineri care mă spijină în această perioadă.
La Fusea, am fost aștepați de peste 300 de persoane, ceea ce - trebuie să recunosc - m-a bucurat. Susținerea lor mi-a dat încrederea că voi termina cu bine drumul pe care am pornit. Oamenii mi s-au plâns, în marea lor majoritate, de investițiile pe care și le doresc în număr mult mai mare. Le-am explicat că numai împreună, ca o echipă, putem să le aducem prosperitatea. Primarul este din partea PD-L, președintele Consiliului Județean este de la PD-L. Împreună cu mine, ca deputat PD-L pentru această zonă, și cu Valentin Calcan, ca și senator PD-L, cu un guvern PD-L ce va fi condus de Theodor Stolojan, un om al locului, dâmbovițean, această parte de țară - ca de altfel toată țara - nu va mai fi sub imperiul arbitrariului, așa cum au lăsat-o cei de la PNL și PSD. Banii oamenilor, colectați din taxe și impozite, se vor întoarce în investiții utile. În fiecare sat. În fiecare comună. În fiecare oraș. În fiecare județ.
O să vă prezint în continuare câteva imagini ale deplasării în Fusea și Plopu.

Aici sunt alături de doi pensionari, oameni care au muncit din greu o viață întreagă. Acum merită pensii decente, nu bătaia de joc a guvernelor incapabile.

Alături de mine a fost primarul din Titu, Ilie Dinu. A făcut multe pentru acest oraș, iar locuitorii îl stimează. Este omul faptelor. Chiar dacă sunt puțin lipsit de modestie, trebuie să recunosc că și eu sunt la fel. Nu promit. Mai întâi fac apoi arăt ce am făcut. Iar când trebuie să promit ceva, promit mult mai puțin decât pot face. Mai bine fac o bucurie, decât să dezamăgesc.

În mijlocul colegilor de partid, la Plopu, la întâlnirea cetățenească.

Acesta este un loc de joacă pe care l-am donat comunității. Mă bucură să văd cât sunt de fericiți copiii. Doar am și eu un băiețel de 10 luni.

Am plecat urechile la solicitările tuturor. Cei mai în vârstă își doresc pensii mai mari și locuri de muncă pentru cei tineri să nu îi mai vadă plecând.

Le-am explicat celor prezenți care sunt direcțiile mele în campanie: o campanie decentă, în care să primeze proiectele și programele. Nu mă intereseză atacurile. Nu m-au interesat niciodată.

Iar aici, așa cum vă spuneam, este fantastica echipă de tineri care mă însoțește. Uneori, entuziasmul lor mă molipsește, îmi dă forță. Le mulțumesc că sunt alături de mine.

A început campania electorală

Prima zi de campanie. Candidez, după cum se știe și după cum s-a anunțat deja, în colegiul 7 - Titu, jud. Dîmbovița. Campania a debutat cu o deplasare la Braniștea, o comună codusă de colegul nostru de partid, Marin Nițu. Este un primar harnic și deosebit - la fel cum sunt toți oamenii din această zonă - dar care, din păcate, a fost lovit din greu de iresponsabilitatea acestui Guvern liberalo-pesedist. Comuna Braniștea a fost uitată de Guvern care a binevoit să nu-i aloce mai nimic. Noroc cu Consiliul Județean Dîmbovița, condus din vară de Florin Popescu (PD-L), care a dat bani, ultima dată pentru asfaltarea unui drum comunal deosebit de circulat.

Dar să revin la deplasarea de la Braniștea. Din caravană au mai făcut parte, alături de staff-ul de campanie, și Florin Popescu, președintele CJD, Valentin Calcan, candidatul PD-L pentru Senat, primarul Marin Nițu și primarul orașului Titu, Dinu Ilie. Am fost primiți cu bucurie de numeroase persoane care au ieșit la porți în întâmpinarea caravanei PD-L. Oamenii își doresc o schimbare reală. Își doresc parlamentari cărora să le pese. Își doresc oameni care mai înainte de a le cere votul le oferă ceva.
De altfel, trebuie să recunosc, au apreciat în mod deosebit donațiile pe care le-am făcut acestei comunități: locul de joacă de la grădinița de lângă primărie, tâmplăria pe care am montat-o la școală să nu mai stea copiii în iarna asta în frig.
Am preluat deja problemele acestei comunități, iar o parte se vor regăsi, săptămâna viitoare, în câteva întrebări și interpelări pe care le voi adresa în Camera Deputaților. Dar voi reveni asupra lor zilele viitoare. Până atunci, iată câteva imagini. Cred că sunt grăitoare.


Domnul profesor mi-a dăruit o carte despre zona Titu - Potlogi.


O domnișoară reporter de la televiziunea locală Dâmbovița TV mi-a luat un interviu, în fața unuia dintre locurile de joacă pe care le-am donat copiilor din Braniștea. Alături de mine este primarul Marin Nițu


Iată și locurile de joacă. Respectă standardele de siguranță cerute de lege. Sunt noi și moderne.


Tinerii care au copii au apreciat investiția pe care am făcut-o la școală. Acolo am donat ferestre noi cu termopan. Dacă administrația locală a fost neglijată de Guvern și nu a primit bani, nu trebuie ca ăia micii să sufere. În această iarnă, elevii vor învăța în săli de clasă protejate.


Alături de primar. Ca deputat îi voi susține toate proiectele de investiții. Pentru el și pentru comunitatea pe care o păstorește.


Alături de o bătrânică, în comuna Braniștea


Suntem pe drumul asfaltat cu sprijinul Consiliului Județean. Dacă Guvernul ar fi alocat mai mulți bani la rectificare poate acum erau mai multe drumuri asfaltate. Viitorul Guvern, cel al PD-L, își va îndrepta față și spre această comunitate.


Oamenii au ieșit în întâmpinarea caravanei PD-L. Cu toții au apreciat ceea ce am făcut până acum pentru ei.


O familie din Braniștea mi-a povestit care sunt problemele cu care se confruntă Braniștea. Toate sunt în atenția mea. Pe unele le-am rezolvat deja, altele sunt în curs de soluționare. Pentru că îmi pasă.


Oamenii în vârstă mi s-au plâns de pensiile mici pe care le au. Noi, la PD-L ne asumăm un obiectiv clar: creșterea standardului de viață și în mediul rural și în mediul urban. În 2012 pensia medie trebuie să ajungă 405 euro. Adică la un venit actual echivalent cu 1500 ron (15 milioane de lei vechi).

Ce şanse oferă societatea celor ieşiţi din penitenciar?!

Am urmărit la un post de televiziune o emisiune privind situaţia în care se găsesc persoanele private de libertate la ieşirea din penitenciar. Într-o analiză cât se poate de pertinentă, realizatorii emisiunii şi invitaţii lor subliniau lipsa de şanse de partea celor care sunt eliberaţi.

Trecând cu greu de bariere de conştiinţă şi mentalitate din parte societăţii şi a angajatorilor care refuză să aibă de-a face cu persoane cu cazier, cei mai mulţi se văd nevoiţi să tragă din greu pentru reabilitare morală şi socială. Dintre ei, o bună parte nu are nici cea mai mică şansă, iar drumul către penitenciar şi o nouă privare de libertate este forte scurt.

Este adevărat: fiecare pădure are uscăturile ei şi trebuie ca societatea să-şi asume problemele cu care se confruntă. Nu putem însă să nu susţinem un sistem de reabilitare şi educare mult mai intens decât cel de până acum. Printre persoanele private de libertate ca urmare a săvârşirii unor infracţiuni nu sunt doar „criminali notorii” – sau „natural born killers”, cum spun americanii. Sunt şi oameni care au înţeles că au greşit şi vor o altă viaţă. La ei trebuie să ne gândim. Pentru ei trebuie un alt sistem de educaţie, de muncă, de sprijin.

Mă gândesc totodată la încurajarea mult mai fermă a angajatorilor care oferă un loc de muncă persoanelor eliberate din penitenciar. Putem merge inclusiv până la a garanta material buna desfăşurare a raporturilor de muncă. În fond, dacă un fost puşcăriaş îl fură pe omul care i-a dat un loc de muncă, o bună parte din vină aparţine şi statului, prin instituţiile sale specializate, care nu a reuşit, în perioada de detenţie, să îi ofere educaţia necesară deţinutului.

Fără un sistem eficient de sprijin, şansele celui abia ieşit de după gratii sunt aproape nule. Iar probabilitatea de a se întoarce la penitenciar este mare.

Funcţionarii tineri vor mai mult decât creşterea salariului

Ceea ce vă spun acum nu este o noutate: funcţionarii publici din România sunt salariaţii care au cele mai slabe venituri, raportate la nivelul şi calitate muncii prestate, respectiv la nivelul studiilor. Fie că lucrează în cadrul unor autorităţi publice locale sau în instituţii deconcentrate, fie că sunt din ministere, funcţionarii au salarii în medie cu 100 – 120 de euro sub media naţională.

Nu sunt noutăţi care să dea pe spate pe cineva. Sunt lucruri care s-au perpetuat de-a lungul timpului şi care se ştiu foarte bine. A trecut vremea în care visul oricărui salariat era lucrul la stat, într-un post călduţ de unde să iasă la pensie fără ca pe parcursul vieţii să aibă bătăi de cap. Acum este altfel, iar tinerii sunt mânaţi de alte gânduri. Vor cariere, vor salarii bune, vor să fie apreciaţi, vor să urce rapid pe scara profesională.

Numai că statul pare a nu înţelege principiile moderne şi normale de activitate la locul de muncă. Nici unul din dezideratele tinerei generaţii nu sunt oferite de sistemul de stat. Funcţionarilor publici nu li se oferă, nici măcar de departe, şansa de a avea salarii mari – chiar dacă munca este pe măsură –, nici şansa de a urca rapid pe scara profesională. Dacă într-o firmă oarecare – haideţi să ne referim la o bancă – este posibil ca un tânăr să ajungă director la numai 30 de ani, într-o direcţie a finanţelor publice, acelaşi tânăr nu are nici o şansă. Nu mai vorbim de nivelul salarizării între cele două posturi.

Şi ar mai fi un aspect asupra căruia poate ar trebui să ne aplecăm. Pe lângă că primesc salarii mici, funcţionarii publici au restricţii privind angajarea sau colaborarea cu orice altă firmă, aşa că nu îşi pot suplimenta veniturile cu un al doilea job, chiar dacă ar vrea să lucreze suplimentar. Păi să ne mai mirăm că nu vor să rămână în sistemul de stat? Cred că nu!